Pe drumurile vieții, tot mergând,
Am întâlnit povești nenumărate,
Și am trăit și desfrânatul gând,
De-a crede în idei pe jumătate.
Am tot trecut, ca fluturele-n zbor,
De mult prea multe ori din floare-n floare,
Să uit că sunt un simplu trecător
Spre ziua-n care, impasibil. moare.
Dar într-o zi, văzând că mi-au ucis,
Ideea ce-o păstram ca o speranță,
Cei care știu să fure orice vis,
Am înțeles ce-i clar, cu relevanță.
Dacă iubirea-i târg, e indecent,
Nimic din ea nu are doar valoare,
Din timpuri vechi ea e un precedent,
Doar oamenii sunt cei ce-s noi soare.
În vremurile-acestea tot mai noi,
În contra firii se impun accente,
Redefinirea unui simplu doi
Aruncă pe sub preșuri argunente.
Sub replici de un fel, sau de alt fel,
Stau bine și orgoliul și prostia,
Căci în absurdul unui nou model
Ne punem la vedere nebunia.
Vechiul desfrâu e azi un simplu joc,
Fără decoruri, fără de efecte,
Cu mult prea implicatul reciproc,
Stupidități absurde și suspecte.
Iubirea-i azi un colorat tapet
Aranjament cu iz de ambianță
Mereu schimbat, complet sau incomplet,
Când nu mai are rost și relevanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu